— Chiar dacă acum câștigi bine, Alexandru Nicolae sigur te-a sprijinit la început.
Atunci am înțeles că Daniela Fieraru nu avea de gând să se oprească de bunăvoie.
De fiecare dată când îi demontam o presupunere, găsea pe loc alta, ca și cum discuția era un sertar plin cu acuzații pregătite.
Așa că mi-am scos telefonul.
— Bine.
Ea a clipit scurt.
— Ce faci?
— Dumneavoastră ați vrut să vorbim despre bani.
Am deschis aplicația băncii. Alexandru Nicolae s-a uitat la mine cu o umbră de neliniște.
— Ioana Oltean, nu trebuie să dovedești nimic.
— Știu.
Mi-am ridicat privirea spre Daniela Fieraru.
— Dar uneori cinci minute de dovezi te scutesc de cinci ani de înțepături.
Teodora Nicolaescu a zâmbit abia vizibil.
Am intrat în istoricul contului meu de economii și, după câteva atingeri pe ecran, i-am întins telefonul Danielei Fieraru.
Ea a ezitat.
— Nu vreau să mă uit la așa ceva.
— Acum treizeci de secunde păreați foarte sigură că știți cine îmi finanțează viața.
— Eu n-am spus niciodată…
— Ba da. M-ați numit, cu alte cuvinte, fata săracă ce n-ar fi avut nimic fără fiul dumneavoastră.
Florin Diaconu și-a dres discret glasul, ca și cum ar fi vrut să înghită râsul odată cu aerul.
În cele din urmă, Daniela Fieraru a luat telefonul.
A privit ecranul.
În câteva clipe, chipul i s-a schimbat.
A derulat în jos.
Apoi iar.
— Ăsta e contul tău?
— Da.
— Al tău personal?
— Da.
— De când îl ai?
— De dinainte să mă mărit.
Mi-a înapoiat telefonul mult mai repede decât îl primise, de parcă ecranul începuse să frigă.
— Nici nu pricep de ce ai simțit nevoia să-mi arăți asta.
— Pentru că dumneavoastră ați ales să discutați finanțele mele în fața tuturor.
— Eu doar voiam să spun că Alexandru Nicolae ți-a oferit stabilitate.
De data aceasta, soțul meu a izbucnit în râs. Nu ironic, nu răutăcios, ci de-a dreptul surprins.
Daniela Fieraru s-a întors spre el, jignită.
— Ce e?
Alexandru Nicolae a clătinat din cap.
— Mamă, când am cunoscut-o pe Ioana Oltean, ea avea deja apartamentul ei, mașina ei și serviciul ei.
A făcut o mică pauză.
— Eu, în schimb, împărțeam cu Sergiu Moldovan un apartament cu două camere, luat în chirie.
Teodora Nicolaescu a râs cu poftă.
— Așa e! Uitasem complet de apartamentul ăla.
— Mulțumesc, Teodora Nicolaescu, spuse Alexandru Nicolae, prefăcându-se indignat.
— Ăla cu canapeaua maro, absolut îngrozitoare?
— Îți mulțumesc din suflet pentru precizare.
De data asta, chiar și Florin Diaconu a început să râdă.
Numai Daniela Fieraru nu găsea nimic amuzant în toată povestea.
— Râdeți voi cât vreți, dar familia nu se reduce la bani.
— Exact, am spus eu.
Ochii ei s-au fixat imediat asupra mea.
— Poftim?
— Familia nu se reduce la bani. Tocmai de aceea nu înțeleg de ce vă petreceți timpul calculând cât ar fi cheltuit fiul dumneavoastră cu mine.
Daniela Fieraru a deschis gura, însă nu i-am lăsat ocazia să intervină.
— De ani întregi, de fiecare dată când cumpăr ceva, mă întrebați cât a costat. De câte ori plecăm undeva, porniți automat de la ideea că Alexandru Nicolae a plătit. Iar când apare vreo piesă nouă de mobilier în casă, spuneți că fiul dumneavoastră muncește pentru mofturile mele.
Alexandru Nicolae a încuviințat încet.
— Are dreptate.
Mama lui s-a întors brusc spre el.
— Acum îi iei ei apărarea?
— Nu e vorba despre cine apără pe cine.
— Eu sunt mama ta.
— Iar ea este soția mea.
— Desigur. Evident.
Mi-am încrucișat brațele și am inspirat adânc.
— Daniela Fieraru, știți ce mi se pare cu adevărat ciudat?
— Ce mai este și acum?
— Că nu v-a trecut niciodată prin minte să întrebați dacă, poate, eu l-am ajutat pe fiul dumneavoastră.
Pentru prima dată, a rămas fără replică.
Alexandru Nicolae m-a privit imediat.
— Ioana Oltean…
— Nu. Nu e niciun secret.
M-am uitat din nou la Daniela Fieraru.
— Acum trei ani, când Alexandru Nicolae a vrut să-și schimbe locul de muncă, veniturile lui au scăzut considerabil aproape patru luni.
Ea și-a strâns sprâncenele.
— Patru luni?
— Da.
Privirea i-a fugit spre fiul ei.
— Mie nu mi-ai spus nimic despre asta.
— Pentru că nu era treaba ta.
Am continuat, calmă:
— În perioada aceea, aproape toate cheltuielile noastre au fost plătite de mine.
