„În noaptea asta sunt de serviciu” aruncă Radu Vlad, atingându-mi obrazul cu buzele doar cât să bifeze gestul

Situația e inacceptabilă, nedreaptă și sfâșietoare.
Povești

Nu-i așa, Radu Vlad? Am pășit în cercul galben al felinarului, ținându-mi glasul în frâu cu ultimele puteri. Se pare că proiectul vostru a fost nu doar reușit, ci și foarte productiv.

El a încremenit ca lovit în moalele capului, iar chipul i s-a schimbat într-o clipă, căpătând culoarea smântânii uitate prea mult în frigider. Nici măcar nu s-a gândit să închidă portiera. Rămăsese acolo, cu brațele ridicate aiurea, într-o postură caraghioasă și jalnică.

— Nicoleta, nu e ce crezi tu, a bâiguit el.

Desigur. Cea mai ieftină, mai previzibilă și mai obosită replică din istoria trădărilor.

— Serios? am întrebat, apropiindu-mă încă un pas. Atunci nu tu ai dus, timp de șapte luni, două vieți paralele pe banii mei? Și nu mama ta îmi ținea predici despre cât sunt de „stearpă”, deși știa foarte bine că tu așteptai un copil în altă parte?

Femeia din mașină s-a lipit speriată de spătar, mutându-și privirea de la el la mine și înapoi. Părea complet dezorientată, aproape pierdută. Poate, într-o altă zi, mi-ar fi fost milă de ea. În seara aceea însă, pentru această „tovarășă de nenorocire”, nu mai aveam nici măcar o picătură de compasiune.

N-am avut răbdare să-i ascult bâlbâielile despre „întâmplare”, „greșeală” și „responsabilitate”. Mi-am scos telefonul și primul număr apelat a fost al soacrei. Am pus imediat convorbirea pe difuzor.

— Elisabeta Ursuleanu, felicitări, moștenitorul a sosit! am spus, cu vocea subțire și tare ca o sârmă întinsă. Fiul dumneavoastră se află acum la a doua maternitate, împreună cu noua soție și nepotul. Veniți să-i luați, fiindcă n-au cu ce pleca.

Apoi am intrat în aplicația băncii și i-am blocat cardul suplimentar lui Radu Vlad. Niciun buton apăsat vreodată nu-mi adusese o satisfacție mai curată. Al treilea apel a fost către fratele meu, care locuia la doar câteva străzi distanță.

— Stefan Morar, sunt la centrul perinatal de pe strada Opticienilor, i-am spus, privind direct în ochii soțului meu, măriți de groază. Vino cu al doilea set de chei. Trebuie să-mi iau mașina. Un „programator” de pe aici și-a imaginat că intră în pachetul social al noii lui vieți.

Abia atunci Radu Vlad și-a recăpătat vocea și a început să se agite bezmetic.

Momente Reale