Era, poate, destinat unei întâlniri sau adus pentru cineva drag. Bărbatul o privi mai atent câteva clipe, apoi expresia i se schimbă brusc.
— Mihaela Fieraru?! Dumnezeule… chiar dumneavoastră sunteți! Dumneavoastră mi-ați salvat viața, vă mai amintiți? Sunt Eduard Cristea, nepotul lui Alexandru Nicolae.
Mihaela îi cercetă chipul cu mai multă grijă. În piept i se răspândi o căldură neașteptată, ca și cum, printr-o perdea grea de nori cenușii, ar fi izbucnit deodată lumina soarelui.
— Da… îmi amintesc, șopti ea. Numai că nu mi-aș fi imaginat niciodată că ne vom revedea așa.
— V-am căutat, recunoscu Eduard, așezându-se lângă ea pe treptele prăfuite. Unchiul mi-a povestit totul. Mi-a spus cum ați sărit în ajutor fără să stați pe gânduri și fără să cereți nimic în schimb. Încă de atunci mi-am spus că trebuie să vă găsesc, dar parcă dispăruseră toate urmele dumneavoastră. Iar acum… iată că soarta ne-a adus față în față.
O ajută să se ridice și, cu multă grijă, o pofti într-o cafenea mică și primitoare de pe promenada de lângă râu, unde mirosea a cafea proaspătă, iar pe farfurii erau aduse cornuri cu migdale.
La masa aceea, Mihaela îi istorisi tot ce îndurase: trădarea soțului, rătăcirile fără capăt, ușile închise una după alta și pe Mara, femeia care o primise sub acoperișul ei atunci când nimeni altcineva nu-i întinsese mâna.
Eduard nu o întrerupse nici măcar o dată. Când fu pomenit numele lui Sergiu, în ochii lui deschiși la culoare se aprinse o mânie rece, iar când Mihaela vorbi despre nopțile petrecute în parc, privirea i se umplu de o compasiune sinceră.
— Așadar, asta s-a întâmplat, rosti el, gânditor. Sergiu i-a spus unchiului meu că v-ați mutat la niște rude și că nu mai doriți să țineți legătura cu nimeni. Se pare că omul acesta pregătise totul cu mult timp înainte. Eu sunt jurist, Mihaela. Și ceva îmi spune că aici nu avem de-a face doar cu un simplu divorț.
Tăcu pentru o clipă, apoi continuă:
— Lanțul de cafenele „Grădina Parfumată” l-ați ridicat împreună, nu-i așa? Atunci cum a ajuns totul exclusiv pe numele lui Sergiu, tocmai în perioada în care dumneavoastră erați în închisoare?
Mihaela tresări. În lupta ei disperată pentru supraviețuire, nici nu mai avusese putere să se gândească la acte, drepturi sau proprietăți. Eduard însă părea din ce în ce mai hotărât.
— Ascultați-mă, spuse el, aplecându-se ușor spre ea. Am o casă veche, rămasă de la bunica, în Câmpina, într-un loc liniștit, la margine de oraș. Are pomi fructiferi, grădină și, cel mai important, un acoperiș sigur deasupra capului. Stați acolo până lămurim totul. Nu vă ajut doar din recunoștință. Pur și simplu nu pot trece nepăsător pe lângă o asemenea nedreptate.
Mihaela nu acceptă pe loc. Mândria, teama și firava speranță se luptau încă în sufletul ei. Dar când Eduard o duse în Câmpina și îi arătă casa de lemn, împodobită cu sculpturi delicate și înconjurată de flori, cu nalbe și brumărele colorate lângă prispă, simți pentru prima dată după foarte mult timp că poate respira.
Aerul mirosea a mentă și a pământ încălzit de soare, iar de departe se auzea murmurul domol al râului. Casa deveni adăpostul ei, iar Eduard, sprijinul pe care nu mai îndrăznise să-l aștepte.
Lunile care urmară semănară cu paginile unui roman plin de tensiune.
Eduard verifică atent documentele și, în scurtă vreme, descoperi nereguli grave. Ieși la iveală că semnăturile Mihaelei fuseseră falsificate pe actele prin care părțile ei din afacere erau transferate. Mai mult, martorul care depusese mărturie împotriva ei în dosarul accidentului își schimbase brusc declarația după o discuție cu Sergiu — iar pentru asta primise o sumă considerabilă.
Toate firele duceau, tot mai limpede, spre Sergiu și spre noua lui soție.
Curând se află că Florina nu fusese doar amanta lui, ci și contabila firmei. Împreună puseseră la cale întregul mecanism al înșelăciunii: în anii în care Mihaela fusese închisă, Sergiu trecuse bunurile pe numele unor persoane interpuse și împinsese voit societatea spre faliment, ca apoi să o poată răscumpăra pe o sumă ridicolă.
Eduard apelă la un cunoscut din anchete, iar în scurt timp fu deschisă o procedură oficială pentru revizuirea vechii sentințe.