Pe Cornelia Sibianul, vestea aceea a întors-o pe dos.
De ani întregi își dorise să țină în brațe un nepot, iar Ioana Mureșan nu reușise să-i ofere copilul la care visa. De aceea, când Diana Mureșanu s-a întors a doua zi dimineață și a intrat în casă cu aerul unei femei copleșite de regrete, mama lui Andrei a privit-o deja altfel.
— Am greșit, a spus Diana, trecându-și palma peste pântec. Hormonii mă fac să reacționez exagerat. Sunt foarte sensibilă în perioada asta.
Radu Diaconu n-a crezut nici măcar o clipă spectacolul ei.
— Unde sunt actele medicale? a întrebat el rece.
Diana a clipit scurt.
— Le-am uitat.
La masă, Ioana stătea tăcută. Ascultase destul. Și, în loc să mai caute explicații sau să se apere, și-a ridicat privirea spre Andrei.
— Accept divorțul.
El a râs amar, aproape batjocoritor.
— Minunat. Dar să nu vii plângând înapoi când o să înțelegi că nu ai nimic.
Ioana l-a privit fără să coboare ochii.
— Atunci nu va mai fi treaba ta.
S-a ridicat de la masă, a urcat în cameră și a început să-și pună lucrurile într-o valiză. În clipa aceea a hotărât că avea să recupereze viața la care renunțase pentru căsnicia ei.
Radu a găsit-o împachetând niște pensule vechi, pe care le scosese dintr-o cutie prăfuită.
— Ce vrei să faci? a întrebat el.
— Mă întorc la pictură. Vreau să deschid un atelier nou.
Bărbatul a scos un card bancar și l-a așezat pe masă.
— Ia-l ca pe un împrumut. Pornește de la capăt.
Ioana a vrut să refuze imediat, dar Radu a oprit-o cu un gest.
— Mi-l dai înapoi mai târziu. Și chiar dacă, în curând, nu vei mai fi nora mea, pentru mine tot din familie faci parte.
După câteva zile, Ioana a găsit un spațiu mic, aproape de Voluntari, într-o zonă liniștită, cu școli, cafenele și părinți grăbiți pe trotuare. A zugrăvit pereții, a cumpărat șevalete, a așezat mese mici pentru copii și a început să organizeze cursuri de pictură.
În timp ce ea își reclădea cu răbdare viitorul, Andrei pregătea ceva mult mai întunecat.
A transferat investiții pe numele unui prieten și a fabricat acte de datorie pentru sume uriașe, de ordinul milioanelor de lei. Voia să pară că, în timpul căsniciei, acumulase datorii serioase, iar Ioana ar fi trebuit să suporte jumătate din ele.
— Când va afla că are de plătit milioane, o să se întoarcă în genunchi, i-a spus el Dianei.
Diana a zâmbit mulțumită.
Numai că nici ea nu era sinceră.
Nu fusese niciodată însărcinată. Planul ei era să obțină, printr-o cunoștință, niște documente medicale false, iar după nuntă să rămână cu adevărat însărcinată, ca minciuna să se transforme într-o situație imposibil de contestat.
Ceea ce niciunul dintre ei nu știa era că Radu Diaconu declanșase deja o verificare amănunțită.
Într-o după-amiază, asistentul lui a intrat în birou cu un dosar gros sub braț.
— Domnule Diaconu, am găsit traseul banilor mișcați de Andrei.
— Și sarcina?
Bărbatul a pus mai multe documente pe birou.
— Avem și acolo răspunsul.
Radu a citit prima pagină. Expresia i s-a schimbat pe loc.
— Ioanei să nu-i spuneți încă nimic.
A închis dosarul cu o mișcare lentă.
— Vreau ca acești doi oameni să-și sape singuri groapa până la capăt.
Pentru că ceea ce se afla în mapa aceea nu putea distruge doar planul Dianei. Îl putea costa pe Andrei firma, averea și chiar locul lui în propria familie.
Trei săptămâni mai târziu, Ioana tocmai agăța primele tablouri pe pereții noului atelier, când Andrei a apărut pe neașteptate în prag.
A privit șevaletele, măsuțele joase pentru copii și pereții vopsiți în crem.
— Chiar crezi că poți trăi din asta?
Ioana nu s-a oprit din treabă.
— Bună dimineața și ție.
— Întoarce-te acasă.
Abia atunci ea s-a răsucit încet spre el.
— Poftim?
Andrei a oftat, ca și cum îi făcea o favoare imensă.
— M-am gândit. Diana a început să mă obosească. Putem să trecem peste ce s-a întâmplat. Te întorci și totul revine la normal, ca înainte.
Ioana l-a privit câteva secunde în tăcere.
— Ți-ai adus amanta la masa familiei, ai stat deoparte când mi-a dat o palmă peste față, iar acum vii aici să-mi spui că ești dispus să uiți tot?
El a încruntat din sprâncene.
— Încerc să repar lucrurile.
— Nu. Încerci să recapeți confortul pe care l-ai pierdut.
Cuvintele acelea l-au lovit mai tare decât se așteptase. Andrei și-a schimbat imediat tonul.
— Bine. Atunci ne vedem la divorț. Dar ține minte ceva: am datorii de peste trei milioane de lei. Dacă au fost făcute în timpul căsniciei, jumătate s-ar putea să ajungă la tine.
Pentru prima dată, Ioana a simțit un fior de teamă. Totuși, nu i-a permis să vadă asta.
— Avocatul meu va verifica fiecare leu.
Andrei a plecat convins că reușise s-o sperie.
După numai cincisprezece minute, telefonul ei a sunat. Era Radu Diaconu.
— Spune-mi exact ce ți-a zis.
Ioana a rămas surprinsă.
— De unde știți că a fost aici?
— Pentru că fiul meu este la fel de previzibil pe cât este de iresponsabil.
Ea i-a povestit despre presupusele datorii. La celălalt capăt al firului s-a lăsat o scurtă tăcere.
— Sunt false, a spus Radu.
— Cum adică?
— Am copii după transferuri, date, mesaje și documentele falsificate. Știu și unde a ascuns bunurile pe care voia să le scoată din partaj.
Ioana s-a așezat pe un scaun, simțind că i se înmoaie picioarele.
— De ce faceți toate astea pentru mine?
— Pentru că nu ai făcut nimic ca să fii tratată așa. Și pentru că aș fi la fel de vinovat ca el dacă mi-aș acoperi fiul doar fiindcă poartă numele meu.
În timp ce Ioana își continua munca și încerca să-și clădească o viață nouă, a doua minciună începea, la rândul ei, să se destrame.
Cornelia Sibianul s-a dus într-o zi la Diana fără să anunțe. A găsit-o în apartament fumând.
Diana a stins țigara în grabă.
— E a unei prietene, a spus ea repede.
Mai târziu, s-a împiedicat de un scaun și s-a lovit destul de tare cu abdomenul de marginea unei mese. Cornelia a țipat speriată, dar Diana abia dacă a schițat o grimasă.
— Nu-i nimic, a murmurat ea.
Reacția aceea a făcut-o pe mama lui Andrei să devină definitiv bănuitoare.
A plecat din apartament și a sunat un medic pe care familia îl cunoștea de ani buni. După mai multe verificări legale ale documentelor medicale prezentate de Diana, adevărul a ieșit la suprafață.
Niciunul dintre acele acte nu îi aparținea.
Nu exista nicio sarcină.
Cornelia s-a întors acasă orbită de furie. Andrei tocmai intrase pe ușă când mama lui i-a tras o palmă răsunătoare.
— Mamă!
— Femeia aceea n-a fost niciodată însărcinată!
El a albit ca varul.
— Nu se poate.
Cornelia tremura de indignare.
— Ne-a mințit pe toți.